Aveam
tot ce ne trebuia. Profesori mai repetenti decat elevii, titulari de
posturi care se mira si ei ca au promovat examenele, manuale care te
invata cum sa te tarasti la ora de educatie fizica, ceva amor jegos si
inghesuit prin toaletele liceului, un pic de viol daca se cere la
statistica, profesori scuipati si batuti la ore, nitica marijuana pentru
pofticiosi si curiosi, directori care nu stiu si nu vad si, peste toti,
un ministru facut pe „genunche”, care a predat si la Colegiul Tehnic
„Anghel Salignyy”, cu doi Y, ca sa fie el mai cu mot in CV, scrie National.ro.
Ne
lipsea insa dragostea. Nu aia adolescentina prin care toti am trecut si
de care ne mai aducem aminte, uneori. E vorba de dragostea inaltatoare
care incepe cand colegul de banca – am zis colegul, nu colega! – te
mangaie pe picior si pe la prohab, in speranta ca ii impartasesti
sentimentele.
Dragostea e oarba
Poti
sa-i lasi pe nefericiti sa orbecaie printre fluturasii care li se zbat
in stomac atunci cand, la ora de sport, saliveaza la vederea fundului
tau de barbat necopt, dar promitator? Aceste simtaminte nu trebuie
lasate de capul lor, sa se risipeasca anapoda pe iubiri cu vreo colega.
Si cum se poate rezolva mai bine totul, daca nu printr-o reuniune
organizata de comunitatea LGBT. Lesbine, gay, bisexuali si transsexuali,
pentru inocenti, desi nu cred ca mai exista din astia. Este ceea ce a
facut asociatia MozaiQ, cunoscuta pentru ca militeaza pentru drepturile
si libertatile comunitatii LGBT. Cum sa-l lasi pe ala mic sa se zbata
intre timiditatea primului sarut cu baiatul care-i priveste insistent
prohabul si tinutul de mana pana in fata casei? Ar fi nedrept, nu? Mai
ales ca dragostea e oarba si nu tine cont de sex si de varsta. continuarea aici
Trimiteți un comentariu