Depresia nu va putea fi niciodată cuantificată exact, fiindcă, pe de-o parte, ceea ce se vede este doar vârful icebergului și, pe de altă parte, caracterul și varietatea de forme pe care le îmbracă se ascund în spatele celor mai nebănuite forme.
Starea de nonsens, de pustiu, de gol, de lipsă a direcţiei afectează un așa mare număr de persoane, încât ea dă culorile dominante ale climatului social în care ne mișcăm și din care facem parte.
Oamenii de știinţă au făcut pași uriași spre înţelegerea fenomenului și avem azi la dispoziţie o mare bază de date specifice. Dar este clar că progresul, oricât de riguros și de spectaculos în sine, nu ne ajută suficient, din moment ce acest „tsunami“ se întinde ca mareea neagră și întunecă orizontul fiinţelor umane într-un număr aflat în progresie geometrică.
Rădăcini
Este evident că din ecuaţie lipsește elementul vital. Ce altă explicaţie ar avea faptul că Iov și Solomon au parte de aceeași depresie, deși condiţiile lor specifice sunt la poli opuși? „Blestemate să fie ziua în care m-am născut și noaptea care a zis: «S-a zămislit un copil de parte bărbătească!»“1 Și, respectiv: „Atunci am urât viaţa, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deșertăciune și goană după vânt.“2 Cum se explică faptul că se sinucid, deopotrivă, oameni care sunt victime ale unor suferinţe inimaginabile și oameni care sunt posesorii unor averi, poziţii sau cote de popularitate uriașe? Avem de-a face cu un numitor comun, unul și același lucru care le lipsește tuturor acestora și care nu ţine de condiţiile lor atât de diferite, chiar diametral opuse uneori, ci care se situează deasupra și în afara acestor condiţii. Din moment ce aceleași cauze, în ciuda diversităţii și diferenţei, produc aceleași efecte, rezultă că și cauza depresiei transcende diversitatea și este evident legată de dialogul dintre om și ceva aflat în afara omului.
Dintr-o anumită perspectivă, depresia este pusă pe seama unor dezechilibre chimice, dar rareori se întreabă cineva de unde vin aceste dezechilibre. Am cunoscut o doamnă care suferea de violente atacuri de panică în faţa celor mai bizare situaţii. Medicina a constatat că doamna cu pricina avea o foarte severă carenţă de magneziu și, foarte simplu, i-a fost injectat elementul în penurie, ceea ce a produs aproape instantaneu o aparentă îmbunătăţire a situaţiei. Trist însă, „îmbunătăţirea“ s-a dovedit locală și temporară, fiind urmată de o altă cădere incredibilă – nu ai fi zis că se poate merge mai jos de atât. Ceea ce nu știa doctorul era faptul că femeia își provocase în secret o întrerupere de sarcină cu aspecte imposibil de descris aici și bumerangul lovise în plin sensul vieţii ei și identitatea sa de om. Acest element o adusese în starea în care se afla și o ţinea acum captivă în acest iad sufletesc. Magneziul, administrat sub diferite forme, este bun și este indicat în astfel de cazuri, dar el va fi drenat tot atât de repede și de sigur cum a fost introdus în sistem, dacă nu se rezolvă cauza drenajului. Pana de cauciuc nu se rezolvă cu pomparea de aer, ci cu scoaterea cuiului și cu aplicarea unui obturator, care să împiedice pierderea aerului din interior. Hemoragia nu se poate opri prin transfuzie, ci prin închiderea breșei, de cele mai multe ori chirurgical. Garoul ajută enorm, este chiar indicat, dar nu reprezintă o soluţie definitivă. Este nevoie de o intervenţie mult mai profundă și de o cu totul altă natură. Este nevoie să atacăm cauza. Cititi continuarea aici
Trimiteți un comentariu